De ce nu trebuie oprite exploatările forestiere în România?

Valuri de ură și de neîncredere asupra decidenților politici, asupra oamenilor care lucrează în sistemul de administrare a pădurilor sunt revărsate în aceste zile de persoane din mass media, de oameni politici în dorința de a-și convinge electorii de ardoarea cu care le pasă de binele public și mai ales de voluntari de mediu și oameni de rând, prin rețelele de socializare. Se spun multe, dar valoarea de adevăr a celor spuse este greu de stabilit.

Sunt poate numeroși oameni care aduc sistemul de gospodărire a pădurilor din România la stâlpul infamiei dintr-un anume interes personal, dar sunt și oameni de bună credință care opinează pe baza informațiilor care apar și care cred eu că nu sunt întotdeauna cele mai bune, cele mai obiective. Pentru aceștia din urmă, și nu numai, prezint unele informații privind sistemul de gospodărire a pădurilor din țara noastră.

România are după ultimele date publicate circa 7 milioane hectare de pădure, reprezentând undeva sub 1/3 din suprafața totală a țării. Puțin sub 50% din această suprafață sunt păduri proprietate de stat, restul sunt proprietăți private, fie ale UAT-urilor, fie ale diferitelor persoane fizice și juridice. Conform codului silvic, indiferent de natura proprietății, pădurea trebuie să fie administrată, adică să fie în grija și în responsabilitatea cuiva. Tot prin lege s-a stabilit că de pădurile proprietate de stat se va ocupa Romsilva – o regie cu capital integral de stat, cu autonomie financiară, iar de pădurile private, la opțiunea proprietarului, fie ocoalele silvice ale regiei de stat, fie ocoale silvice de regim, înființate conform legii. Administrarea domeniului silvic este o activitate extrem de complexă și laborioasă care implică elaborarea planurilor de management, paza împotriva tăierilor și distrugerilor ilegale, măsuri de prevenire și intervenție în cazul incendiilor de pădure, prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pădurii, regenerarea suprafețelor de pe care s-a recoltat masa lemnoasă, îngrijirea și conducerea arboretelor tinere, exploatarea și valorificarea produselor lemnoase și nelemnoase specifice pădurilor. Pentru realizarea acestor activități este nevoie de logistică de administrare adică de sedii și cheltuieli de întreținere, de mijloace de deplasare, de mijloace și echipamente de lucru și multe, multe altele necesare funcționării unei organizații. Nu aș putea spune care sunt costurile totale ale administrării pădurilor în România, dar în mod sigur acestea se ridică la sute de milioane de euro.

Din aplicarea lucrărilor silvice, adică a exploatărilor forestiere, rezultă lemn utilizat în industrie și ca lemn de foc. Prin valorificarea acestora se obțin venituri care acoperă costurile necesare administrării, fără a afecta bugetul statului. În strânsă dependență cu sectorul forestier care aduce în piață lemn – materie primă regenerabilă, s-a dezvoltat o industrie de prelucrare primară și industrială a lemnului (fabrici de mobilă, de OSB, PAL, etc.) care contribuie la PIB-ul țării cu câteva procente însemnate și care angrenează zeci și sute de mii de locuri de muncă. Tot din exploatările forestiere se asigură și lemnul de foc – resursă critică pentru milioane de locuințe, în special din mediul rural. Acestea sunt doar câteva dintre argumentele pentru care exploatările forestiere nu pot fi oprite, nici pe termen lung și nici măcar în perioada stării de urgență. Pe cei care susțin cu atâta vehemență interzicerea exploatărilor îi invit să dea soluții privind acoperirea costurilor de administrare a pădurilor, pentru încălzirea a milioane de case, școli, grădinițe, sedii și clădiri ale administrațiilor locale care depind de lemnul de foc, pentru afacerile și locurile de muncă care s-ar pierde. Altfel, e ușor să dai soluții când nu ai nicio responsabilitate.