Joaca cu cuvintele – faza pe silvicultură

Atunci când am început să scriu pe blog mi-am propus să aduc în atenția cititorilor teme curente și recurente ale domeniului forestier, să ofer alternativa de a privi lucrurile și din altă perspectivă, a celui care lucrează în administrație de ani buni, în speranța că, în acest mod, voi putea contribui la consolidarea unei opinii publice cât mai obiective despre păduri și gestionarea acestora. Am abordat doar teme care, la un moment dat, circulau în mass-media și rețele sociale și, socotindu-le inadecvat prezentate, am folosit blogul pentru a-mi exprima un punct de vedere. Am evitat să scriu despre oameni, despre persoane, am expus doar idei și am încercat prezentarea argumentată a acestora.
În prezentul articol am să mă refer, indirect, și la persoane și la modul cum acestea în mod inadecvat se joacă cu cuvintele, scăpând din vedere că sunt sau au fost persoane cu înalte responsabilități, cu putere de influență în conturarea opiniilor publice, un fel de „influenceri” în termeni chic, dar care (cuvintele), în final, cântăresc enorm la credibilitatea sau mai bine spus la de-credibilizarea sectorului forestier din țara noastră. Să vedem la ce mă refer.


Recent a apărut un articol în care un fost ministru se plânge într-un documentar Deutsche Welle că, luptând aprig cu mafia lemnului din România, a fost otrăvită cu mercur, gravele probleme de sănătate obligând-o să-și dea demisia. Iterează în declarație o serie de mafii sectoriale (mafia medicamentelor, a manualelor, a gunoaielor) care, dacă nu ar fi doar o joacă reprobabilă și iresponsabilă cu cuvintele, ar însemna că România este o țară a pierzaniei, în care statul este complet disoluționat, în care ocultismul reprezintă principala formă de guvernământ a statului. Vreau să cred că mărturisirile doamnei ministru vin din instinctul politicianist de a-și contura chipul eroic într-un tablou epopeic al luptei binelui cu răul, poziționându-se dumneaei de partea binelui și pe noi ceilalți, subliminal, în partea neagră a basmului, a mafiei otrăvitoare. O abordare uimitoare, șocantă a unei persoane care a reprezentat sectorul la cel mai înalt nivel de autoritate și responsabilitate.


Brigada Verde face pe Facebook o serie de dezbateri (webinarii) în care diverse persoane discută probleme despre păduri, despre tăieri ilegale mai ales. Consimt că dialogului este întotdeauna preferabil lipsei acestuia, brainstormingul este cunoscut ca metodă de generare a ideilor, deși dezbaterile la care mă refer nu sunt tocmai acest lucru. În fine, una peste alta, dezbaterile sunt bune. O ediție specială de acum câteva săptămâni, cu invitați oameni de seamă printre care și oameni din ministerul public, a avut menirea să arunce brutal privitorul avizat în perplexitate. Libertatea de opinie este unul dintre atributele democrațiilor autentice, însă joaca cu cuvintele n-ar prea fi, mai ales și în special atunci când vine din partea unor persoane învestite cu puterea autorității judiciare. S-au exprimat opinii cum că legea nu ajută anchetele. De acord cu faptul că sunt necesare ameliorări ale textelor de lege care să aducă o administrare mai facilă, mai adecvată a probatoriului, care să-i dea soliditate, dar legiferarea încadrării unei fapte în sfera penalului necesită o analiză de oportunitate în raport de gravitatea socială a acesteia și nu poate fi treaba ministerului public, ci a legislativului. Credeți, stimați domni, că baronul de Montesquieu ar fi de acord cu această abordare? Acuzațiile în bloc că legislativul face legi mafiote e iarăși o aventură ludică, iresponsabilă de cuvinte. Și mai apoi în dezbatere, Garda Forestieră este antiforestieră, Romsilva este romdeșertica. Dacă avem o astfel de abordare, nu cumva Ministerul public ar fi ministerul antipublic?


E în felul nostru de a fi să ne jucăm cu cuvintele, să ne terfelim în vorbe dureroase. Cred cu tărie că pădurile României sunt administrate bine, deși cred totodată că mai e mult loc pentru reforme. Avem legi proaste, există corupție în sistem atâta cât există probabil și în alte sectoare. Nu pot fi de acord cu afirmațiile că legislativul este în masă apanajul ocultismului, că sistemul de administrare a pădurilor este un sistem mafiot. Când, spre exemplu, un activist de mediu bucovinean se joacă cu cuvintele, făcându-ne „ticăloși” pe cei din sectorul silvic, sună adesea carismatic, dar joaca cu cuvintele a oamenilor cu responsabilități statale e un joc grotesc.

P.S. Rolul silvicultorilor a fost dintotdeauna să gospodărească judicios pădurile, adică să le planteze, să le îngrijească, să le rărească, să le taie și apoi să le regenereze din nou și tot așa. Pe cei mai mulți dintre colegii mei îi percep serioși, profesioniști, dedicați, integri, făcându-și zi de zi cu pasiune această meserie de silvicultor. Pe unde naiba își țin aceștia argintul viu?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: